Motivatia turistica (vocatia, înclinatia) generatoare de cerere turistica este întotdeauna profund personala, subiectiva, determinata de impulsuri gene (psihologice) si exogene (influentate de mediu). Impulsurile exogene pot fi:

Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care îsi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si temporar în afara resedintei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie.

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populatiei pentru serviciile turistice, care îsi gaseste echivalent în oferta turistica, în timp si spatiu. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de purtatorii cererii turistice pentru achizitionarea unor servicii si bunuri legate de motivatia turistica.

A. Cadrul natural

Cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica deosebit de armonioasa. Complexitatea potentialului turistic, ca si gradul sau de atractivitate, în general, sunt în strânsa corelatie cu treapta de relief si cresc progresiv, de la câmpie catre munti - exceptie facând Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre.

Caracterizare conceptuala

Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor turistice care pot motiva vizitarea lor. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistica se împarte în primara, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale si secundara, incluzând ansamblul resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice etc.).

Circa 42,7 % din capacitatea de cazare turistica a României se afla în statiunile de pe litoralul Marii Negre, 16,3% în Bucuresti si orasele resedinta de judet (exclusiv Tulcea), 15,7% în statiunile balneare, 11,5% în statiuni montane, 0,8% în Delta Dunarii si 12,9% din locurile de cazare în alte trasee si destinatii turistice. Fenomenul de sezonalitate este specific mai ales pentru turismul de litoral, chiar daca acesta nu este reflectat proportional în indexul de utilizare a capacitatii de cazare (41,3%), datorita contributiei asa-numitului turism social.