Profilul de activitate al societatilor de comert – turism si implicatiile sale în organizarea contabilitatii

Comertul reprezinta o ramura principala a sectorului tertiar al economiei nationale si se defineste ca un ansamblu de activitati prin care se
asigura legaturi permanente între producatori si consumatori. El se mai poate defini ca o reluare continua a activitatii de cumparare si revânzare a marfurilor, în scopul obtinerii unui profit.

Actele de comert îsi pot largi sfera de activitate, cuprinzând pe lânga circulatia marfurilor si prestarea unei game variate de servicii, complementare bunurilor furnizate, cum ar fi: servicii de cazare hoteliera, activitati turistice, alte prestari de servicii, etc.

Dupa modul de derulare a activitatii de circulatie a marfurilor si participanti distingem:

- comert cu ridicata (“en gros”);

- comert cu amanuntul (“en detail”).

Comertul cu ridicata se caracterizeaza prin aprovizionarea cu marfuri în cantitati mari direct de la producatori, din import sau de la alti angrosisti si revânzarea lor în cantitati relativ mari altor angrosisti sau catre detailisti. Circulatia cu ridicata a marfurilor se desfasoara prin intermediul depozitelor cu ridicata, care pot fi:

- specializate pe grupe mari de marfuri (alimentare si ne-alimentare), iar în cadrul acestora pe subgrupe (textile-încaltaminte, metalo-chimice, mobila, etc.)

- mixte.

Comertul cu amanuntul se caracterizeaza prin aprovizionarea cu marfuri în cantitati relativ mari direct de la producatori sau de la angrosisti sirevânzarea lor cu amanuntul (cu bucata, metrul, litrul sau kilogramul) catre consumatorul final (catre populatie).

Comertul cu amanuntul se desfasoara prin intermediul:

- depozitelor cu mica ridicata;

- depozitelor de repartizare;

- unitatilor propriu-zise cu amanuntul: magazine, chioscuri, tonete.

Depozitele cu mica ridicata au rolul de a desface marfurile consumatorilor colectivi cum ar fi: spitale, cantine, crese, gradinite.

Depozitele de repartizare au sarcina de a asigura sortimentele de marfuri solicitate si desfacerea ritmica a acestora. În consecinta, ele se
aprovizioneaza cu marfuri pe care apoi le distribuie sau le transfera, conform unor grafice de distributie ori la cerere, unitatilor proprii cu amanuntul.

Unitatile propriu-zise cu amanuntul vând marfurile direct consumatorilor finali (populatiei).

O forma distincta a circulatiei cu amanuntul o reprezinta alimentatia publica, caracterizata printr-un grad ridicat de complexitate. În functie de
activitatea desfasurata, unitatile de alimentatie publica pot fi:

- unitati de productie a caror activitate consta în aprovizionarea cu materii prime, prelucrarea acestora si obtinerea de produse finite, care se vând
catre societati terte sau se transfera unitatilor de desfacere apartinând aceleiasi societati; dintre unitatile de productie fac parte laboratoarele de cofetarie si patiserie, precum si carmangeriile;

- unitati de desfacere care se aprovizioneaza cu marfuri destinate vânzarii în starea lor initiala (mezeluri, brânzeturi, bauturi alcoolice si
racoritoare, fructe, etc.) cu organizarea consumului pe loc; dintre unitatile de desfacere mentionate fac parte baruri, bufete, cofetarii si patiserii fara laborator propriu;

- unitati mixte (de productie si desfacere) a caror activitate este complexa si consta atât în aprovizionarea cu marfuri si desfacerea lor în starea
în care au fost cumparate, cât si aprovizionarea cu materii prime, transformarea lor în preparate culinare si organizarea consumului acestora în unitati proprii.

Strâns legata de alimentatia publica este activitatea de cazare hoteliera care se desfasoara prin intermediul unor unitati operative specifice.

Dupa importanta lor, acestea pot fi:

- unitati principale: hoteluri, moteluri, hanuri turistice, cabane turistice, etc.;

- unitati complementare: popasuri turistice, sate de vacanta, camere la cetateni, etc.

Unitatilor de cazare li se atribuie, în functie de conditiile materiale si gradul de confort, de la una la cinci stele.

În unitatile de cazare hoteliera se mai pot presta si alte servicii ca: frizerie, coafura, cosmetica, telefon, fax, telex, schimb valutar, piscina, curatatorie chimica, etc.

O forma a comertului invizibil este turismul care are ca obiect organizarea si desfasurarea unor calatorii în afara localitatii de resedinta pentru satisfacerea intereselor legate de utilizarea timpului liber al populatiei.

În afara activitatii de deplasare a turistilor în timpul lor liber, turismul mai cuprinde un ansamblu de activitati care contribuie la satisfacerea nevoilor
turistice: activitatea întreprinderilor hoteliere si de alimentatie publica, activitatea de transport a turistilor, etc. În consecinta, la realizarea unei
activitati turistice participa mai multe unitati de turism, ceea ce face ca una dintre ele sa îndeplineasca rolul de unitate organizatoare (de regula agentia de turism), iar celelalte de unitati prestatoare.

Din cele prezentate rezulta ca profilul de activitate al unei societati de comert - turism determina structura organizatorica a acesteia. Atât profilul de
activitate, cât si structura organizatorica au implicatii, la rândul lor, asupra organizarii contabilitatii.

Marimea societatii, numarul de unitati din subordinea ei si dispersarea teritoriala a acestora determina alegerea sistemului de contabilitate: centralizat
sau descentralizat.

 La societatile mici, cu putine unitati, este caracteristic sistemul centralizat, caracterizat prin existenta unui singur compartiment de
contabilitate la nivel central, unde se primesc si se prelucreaza documentele primare si se înregistreaza cronologic si sistematic operatiile economico-
financiare, întocmindu-se balanta de verificare si situatiile de sinteza si raportare financiar-contabila.

La societatile mari, cu multe unitati si mai ales dispersate teritorial, se utilizeaza sistemul descentralizat. În acest caz, fiecare unitate are un sector de
contabilitate care prelucreaza documentele primare pâna la balanta de verificare, iar la nivel central se organizeaza o contabilitate generala care
prelucreaza documentele primare si înregistreaza operatiile specifice sectorului administrativ si centralizeaza balantele de verificare la nivelul
întregii societati, întocmind situatiile de sinteza si raportare financiar-contabila.

Profilul unitatilor determina folosirea unor documente specifice, mai ales în ceea ce priveste vânzarea, iar în functie de informatiile continute de
documentele de vânzare se alege metoda de contabilizare a stocurilor si operatiilor cu marfuri.

Astfel, daca documentele de vânzare contin date cantitativ-valorice se poate utiliza “metoda inventarului permanent la cost de achizitie”, iar daca
documentele de vânzare contin date global-valorice este indicata “metoda inventarului permanent la pret de vânzare” sau “metoda inventarului
intermitent”.